Δευτέρα 21 Ιουλίου 2014
NOI&VOI EST RĂMĂN…!!!----- LEO GJATA
Llai rrămăne, nu ti’aspari,
Că rrămăniama nu kiari
Cu njiljă di’anj ar tărcută,
Sh’pănă tora n’ôr kirută!
Est RĂMĂN sh’prifan tsi est-u
Goallă rrămăneshti grest-u!!
Cănd limba’mia s-agărshăst-u,
Voi zda Dumădză-s’mutsăst-u!!
Nu est Grek, sh’ni Shkipătar-u
Sh’nikă Makedon sh’Bulgar-u
Est Fărshărot-Cullunjat-u,
Cu Migidonj misticat-u..
Cusurinj cu Ĝramustianj
Dăpărtăm pi dupu anj..
Cu oi-cu căp, sh’cărvănar,
Papu ll’oaviam picurar-u..!!
Llai rrămăne, nu ti’aspari,
Că rrămăniama nu kiari
Cu njiljă di’anj ar tărcută,
Sh’pănă tora n’ôr kirută!
Est RĂMĂN sh’prifan tsi est-u
Goallă rrămăneshti grest-u!!
Cănd limba’mia s-agărshăst-u,
Voi zda Dumădză-s’mutsăst-u!!
Nu est Grek, sh’ni Shkipătar-u
Sh’nikă Makedon sh’Bulgar-u
Est Fărshărot-Cullunjat-u,
Cu Migidonj misticat-u..
Cusurinj cu Ĝramustianj
Dăpărtăm pi dupu anj..
Cu oi-cu căp, sh’cărvănar,
Papu ll’oaviam picurar-u..!!
Παρασκευή 11 Ιουλίου 2014
NOI&VOI HITORIA E FIERIT -ENKELEDA ZHAKA
Rrethi i Fierit perben njeren nga 36 ndarjet territoriale te Republikes se Shqiperise te quajtura rrethe. Ai shtrihet ne rajonin perendimor te vendit duke zene pjesen jugore te Fushes se Myzeqese. Territori i tij ndodhet midis ketyre koordinatave gjeografike: gjeresi gjeografike 40o57'05", (veri) dhe 40o33'06", (jug) si dhe gjatesi gjeografike prej 19o49'48" ne lindje dhe 19o18'29" ne perendim. Fieri kufizohet nga veriu me rrethin e Lushnjes, ne lindje me rrethin e Beratit, ne juglindje me rrethin e Mallakastres, ndersa ne jug me rrethin e Vlores. Brenda kufijve te ketij rrethi shtrihet nje siperfaqe toke prej 793 km2 dhe nje popullsi prej 254 123 banoresh1. Ketu perfshihen edhe qytetet Fier, Patos, Roskovec dhe 117 vendbanime rurale (fshatare). Fieri ka nje dalje te gjere ne detin Adriatik duke filluar nga grykederdhja e Lumit Seman ne veri e gjere ne grykederdhjen e Lumit Vjosa ne jug. Territori ka nje reliev kryesisht fushor me nje lartesi mesatare prej 154 m mbi nivelin e detit. Ne pjesen veriore dhe perendimore te rrethit shtrihet fusha e Myzeqese se vogel kurse ne pjesen juglindore shtrihet zona kodrinore e Mallakastres, e cila sherben si zone nderlidhjeje ndermjet ultesires perendimore dhe krahines malore jugore. Ultersira e Myzeqese se Vogel qe shtrihet nga Semani ne Vjose nuk eshte krejt e rrafshet. Ne te shtrihen ne drejtimin jug-veri krodrat e Ardenices (174 m). Kjo fushe eshte perbere nga toka argjilore te papershkueshme. Ujerat nentokesore jane shume afer siperfaqes se tokes duke ndikuar shume ne perberjen e lageshtires ne kete treve.
1. Vjetari Statistikor Fier.1999
Formimi gjeologjik i kesaj ultesire eshte bere rreth 1.5-2 milion vjet me pare kur Semani dhe Vjosa filluan depozitimet e tyre aluvionale duke krijuar formacione lyshterore. Perberja e tokave eshte e tipit kafe, te kripura, te kripura te bardha, sodike etj. Kodrat qe pershkojne kete fushe perbehen nga masa te periudhes neogjenike. Ato nderpriten ne veri te qytetit ne bregun e lumit Seman, per te vazhduar ne vargun e kodrave te Pojanit (105 m) dhe te Peshtanit. Ketu ndodhet edhe kuota me e larte e tyre prej 302 m, Likovuni. Me ne jug te kodrave te Peshtanit ngrihet kurrizi kodrinor i Varibobit i cili zbret drejt lumit Vjosa. Temperatura mesatare vjetore eshte 15oC. Muaji me i ftohte Janari karakterizohet nga nje mesatare prej 7.2oC, ndersa muaji me i ngrohte Korriku shenon nje mesatare prej 23-24oC. Rreshjet bien ne forme shiu, kryesisht ne stinen e dimrit. Sasia mesatare e tyre arrin shifrat 986-1000 mm. Rrezatimi diellor llogaritet ne 226.32 kwh/m2 duke numeruar rreth 2000 ore ne vit. Kushtet e favorshme klimaterike dhe relievi i alternuar fushoro-kodrinor, pasurite ne faune dhe flore, me pellgje ujore kane ndikuar ne popullimin e kesaj treve qysh ne periudhen prejhistorike. |
NOI&VOI ALTA PUEMATA DI NICULAKI VELO
Isusita fârâ vreari
Trâ adutsiri aminti a llirtatâllei cusurinâ H. V. (vahi Hrisa Velo)
Isusita fârâ vreari
Trâ adutsiri aminti a llirtatâllei cusurinâ H. V. (vahi Hrisa Velo)
Umplu hoara nâ hâbari
Tsi jili shi ñicu sh-mari,
Câ nâ nveastâ, soarti-arauâ,
Tutu tu dzuua di mârtari
Azbuiră la Tatâl-Mari!
Alâgarâ sh-soia sh-fara,
Alâgarâ tutâ hoara,
A llei dadâ s-pâryurseascâ,
Di jali s-nu-shi si glâreascâ...
N-casâ, hai, Lăi Dumniudzali,
Tsi virinu easti sh-tsi jali!
Muma corbâ sh-lipisitâ, (fârâ tihi)
Ca di sfulgu aguditâ,
Ca di sfulgu aguditâ,
Da pălñili shi li frândzi,
Astrigâ, s-deapirâ shi plândzi:
Hille, hille, mi arseshi,
Trâ moarti dorlu-ts spuseshi!
Dimineatsa tru-apiritâ,
Cându-ñi grishi multu jilitâ:
“Dado, dado, io va-s moru,
Oh, lea dado, io va-ñi moru
Moru, ai laia-ñi, di unu doru:
Mi-isusishi fârâ di vreari,
Mi-isusishi fârâ ntribari
Tr-atselu gioni, corbu-avutu,
Di-a mea inimâ nivrutu.
“Mori lea feată-arshinea-i mari,
Ca sâ spunâ dorlu tsi-ari...”
“Arâvdai, tâcui, nu grii,
Dumnidzălu-ñi plâcârsii,
Dumnidză-ñi pâlâcârsii,
Dumnidzale, ai-tsâ ñilâ
Ti nâ oarfânâ cupilâ,
Dumnidzale, fă-ts nâ parti,
Di nivreari mi disparti.
Anlu s-nu ñi-apucu shi-s moru,
Câ di banâ nu ñi-u doru!
Sh-Dumnidzălu, mari-lli hari,
Ñi-ascultă a meauâ vreari,
Oh, ñi-ascultă a meauâ vreari,
Sh-vini oara s-fugu, fâr’ doru,
Lliartâ-mi dado, - io moru!”
Cându avdzârâ-aesti zboarâ,
Tuts uhtarâ sh-suskirarâ:
“Ah, mârată! Ah, mârată!
Cumu ts-astimsishi laia ñiatâ
Dumnidzale, tsi ciudii!...
S-u ai nandreapta, Stâ-Mârie!”
Tsi jili shi ñicu sh-mari,
Câ nâ nveastâ, soarti-arauâ,
Tutu tu dzuua di mârtari
Azbuiră la Tatâl-Mari!
Alâgarâ sh-soia sh-fara,
Alâgarâ tutâ hoara,
A llei dadâ s-pâryurseascâ,
Di jali s-nu-shi si glâreascâ...
N-casâ, hai, Lăi Dumniudzali,
Tsi virinu easti sh-tsi jali!
Muma corbâ sh-lipisitâ, (fârâ tihi)
Ca di sfulgu aguditâ,
Ca di sfulgu aguditâ,
Da pălñili shi li frândzi,
Astrigâ, s-deapirâ shi plândzi:
Hille, hille, mi arseshi,
Trâ moarti dorlu-ts spuseshi!
Dimineatsa tru-apiritâ,
Cându-ñi grishi multu jilitâ:
“Dado, dado, io va-s moru,
Oh, lea dado, io va-ñi moru
Moru, ai laia-ñi, di unu doru:
Mi-isusishi fârâ di vreari,
Mi-isusishi fârâ ntribari
Tr-atselu gioni, corbu-avutu,
Di-a mea inimâ nivrutu.
“Mori lea feată-arshinea-i mari,
Ca sâ spunâ dorlu tsi-ari...”
“Arâvdai, tâcui, nu grii,
Dumnidzălu-ñi plâcârsii,
Dumnidză-ñi pâlâcârsii,
Dumnidzale, ai-tsâ ñilâ
Ti nâ oarfânâ cupilâ,
Dumnidzale, fă-ts nâ parti,
Di nivreari mi disparti.
Anlu s-nu ñi-apucu shi-s moru,
Câ di banâ nu ñi-u doru!
Sh-Dumnidzălu, mari-lli hari,
Ñi-ascultă a meauâ vreari,
Oh, ñi-ascultă a meauâ vreari,
Sh-vini oara s-fugu, fâr’ doru,
Lliartâ-mi dado, - io moru!”
Cându avdzârâ-aesti zboarâ,
Tuts uhtarâ sh-suskirarâ:
“Ah, mârată! Ah, mârată!
Cumu ts-astimsishi laia ñiatâ
Dumnidzale, tsi ciudii!...
S-u ai nandreapta, Stâ-Mârie!”
Εγγραφή σε:
Αναρτήσεις (Atom)